Posts Tagged ‘UDMR’

Maghiarii nu înţeleg

28 mai 2012

Liderii maghiari, atât cei din PCM, cât şi cei din UDMR, par a nu înţelege că nu mai sunt la putere. Şi că unul dintre motivele principale pentru care nu mai sunt la putere – motivul principal pentru care USL a depus moţiunea de cenzură! – îl reprezintă tocmai abuzurile pe care au încercat să le comită, atunci când s-au aflat la guvernare. Împotriva tuturor normelor europene şi a oricăror norme de bun-simţ, liderii maghiari au încercat ca, prin şantaj politic şi prin politica faptului împlinit, să transforme România într-un stat federal, în care limba oficială să devină facultativă, iar unitatea administrativ-teritorială, o ficţiune.
Tentativa lor de reînhumare a rămăşiţelor pământeşti ale lui Nyirö Joszef nu a avut nimic comun cu o creştinească întoarcere acasă a unei „victime a comunismului”. Poetul, dincolo de valoarea literară a operei sale, a fost un notoriu antisemit şi antiromân, care a fugit în Ungaria, în 1944, nu pentru a scăpa de comunism (acesta nu se instalase încă în ţara noastră), ci de consecinţele penale ale activităţii sale dintre 1940-1944, din timpul ocupaţiei horthyste a Ardealului de Nord. Timp în care au fost lichidaţi mii de români, doar pentru „vina” de a fi fost români, şi aproape întreaga comunitate evreiască din teritoriul ocupat de Ungaria, doar pentru „vina” că erau evrei. Nu a apărut, după 1989, nici o dovadă că Nyirö ar fi fost, în realitate, un democrat şi că ar fi ajutat români şi evrei, dimpotrivă. Ca şi Albert Wass, el rămâne un fascist odios.
Tentativa de reînhumare a rămăşiţelor sale pământeşti în România şi reacţiile grobiene ale autorităţilor de la Budapesta au şi o altă explicaţie. Ungaria, din cauza politicii anti-europene a lui Viktor Orban, se află sub tirul comunităţii internaţionale, şi în primul rând al Washingtonului. Şi a încercat, prin această reînhumare în România a unui fascist notoriu, să paseze cartoful fierbinte României. Zbieretele de nemulţumire care au venit de la Budapesta se explică prin faptul că guvernul Ponta a zădărnicit această tentativă.

Reclame

Frica nu păzeşte pepenii

19 aprilie 2012

Iată că în ciuda manipulărilor mediatice, a tiflelor şi zeflemelelor ieftine ale Puterii, ceea ce trebuia să se întâmple s-a întâmplat: USL a preluat puterea în Senat. Avem 67 de senatori, contra a numai 65 ai Puterii. Sunt cifre incontestabile, care se vor transforma în fapte în viitorul imediat. Avem capacitatea efectivă de a bloca procesul legislativ al Puterii şi o vom face, oprind toate proiectele nocive pentru cetăţean şi pentru democraţie pe care, la final de mandat, Puterea le înghesuie în Parlament, în speranţa de a trage câteva ultime tunuri.
Nu fac, pentru moment, nici un pronostic cu privire la hemoragia Puterii în Cameră, deşi sunt sigur că va continua. Probabil că asta e şi explicaţia pentru care PDL, în cârdăşie cu UDMR, UNPR şi deputaţii minorităţilor, se luptă să o păstreze la şefie pe Roberta Anastase, a cărei numărătoare frauduloasă a voturilor a văzut-o o ţară întreagă. Însă ilegalitatea nu a fost niciodată o soluţie reală, ci doar o frecţie la piciorul de lemn.
Demonstraţia din Senat este un semnal şi pentru parlamentarii UDMR şi ai minorităţilor. Până acum, ei au susţinut Puterea pentru că au crezut în flaşnetele care asigurau că USL nu va obţine 51% la alegeri şi, în consecinţă, va avea nevoie de ele. Iată că nici un sondaj nu dă USL sub 52-53%, iar în Senat nu mai avem nevoie de nimeni. Pe UDMR şi, respectiv, pe deputaţii minorităţilor îi aşteaptă 4 ani în care nimeni nu va avea nevoie de serviciile lor, iar oamenii lor din teritoriu vor fi scoşi din toate structurile descentralizate. C-aşa-i în tenis.
Nu e decât o problemă de timp până când vom putea bloca în întregime Puterea. Cu cât se cramponează mai mult de funcţii, cu atât împing deznodământul mai aproape de alegeri, ceea ce le va fi fatal.

După congres

10 aprilie 2012

Cred că nu mai încape nici o îndoială că am asistat, sâmbătă, în ajun de Florii, la un eveniment important în politica românească. Este pentru prima dată când doi poli politici diferiţi din punct de vedere ideologic – unul, social-democrat, celălalt, liberal – îşi unesc forţele pentru a oferi românilor speranţa unei viitoare guvernări de calitate, şi o fac de pe picior de egalitate. Cei care îşi mai amintesc cum a funcţionat coaliţia CDR-PD-UDMR, sau care urmăresc cum funcţionează actuala coaliţie PDL-UDMR-UNPR, pot face cu uşurinţă diferenţa. Între PSD, PNL şi PC nu au existat scandaluri nesfârşite pe tema desemnării candidaţilor şi nici şedinţe de zeci de ore pentru împărţirea posturilor. Nu s-au făcut exercitat şantaje, iar programul economic al USL reuneşte, într-o proporţie echilibrată, necesitatea protecţiei sociale şi cea a dezvoltării economice pe baza liberei iniţiative.
Mitingul USL, ce a urmat congreselor celor trei formaţiuni (PSD, PNL, PC), desfăşurate în acelaşi loc, a spulberat şi ultima speranţă a Puterii că va putea desface această alianţă politică înainte de alegerile parlamentare de anul acesta. Şi, adaug eu, şi multă vreme după ce regimul Băsescu va fi ajuns doar o amintire urâtă. Pentru că la congresul comun de final s-a dat un semnal nu numai alegătorilor, ci şi unor instituţii ale statului, care ar putea fi tentate să se implice mai mult decât permite legea în procesul politic. În primul rând, Curtea Constituţională, care nu mai poate decide, cum a făcut-o după alegerile din 2004, că USL nu reprezintă o alianţă politică legal constituită. Care, dacă va câştiga alegerile (ceea ce eu cred cu tărie că se va întâmpla), va trebui în mod obligatoriu să primească mandatul de formare a guvernului, indiferent de procentul cu care va câştiga.
În fine, mitingul post-congres(e) a arătat cetăţenilor români şi alte feţe de politicieni decât cele cu care i-a obişnuit Puterea. Oameni tineri, fără trecut dubios, fără averi dobândite din politică şi, mai ales, fără dorinţa de a face avere din politică. Oameni pregătiţi, care vor să îşi asume dificila misiune de salvare a României din marasmul ultimilor ani, în care indivizi (bărbaţi şi femei, deopotrivă) incapabili să conducă un CAP au exercitat funcţii de miniştri şi au dispus de miliardele bugetului.
Ca un contrapunct la ce se întâmpla la Romexpo, să ne reamintim că vineri guvernul Ungureanu, care nu pierde nici o ocazie în a-şi face campanie electorală, ca salvator (prin vânzări succesive, ca să citez un clasic) al patriei, a continuat practica lui Boc de a cadorisi primarii PDL cu fonduri discreţionare. Negreşit, ca să calmeze hemoragia de aleşi PDL dispuşi să abandoneze corabia în derivă… Două moduri de a face politică.