Posts Tagged ‘Traian Băsescu’

Tot mai credeţi că Blejnar e „Regina”?

29 mai 2012

Audierea, luni, 28 mai, la ceas târziu, a fostului şef al ANAF, Sorin Blejnar, şi a omului de afaceri Elan Schwartzenberg, în legătură cu o presupusă dispariţie a şefului de cabinet al dlui Blejnar, Codruţ Marta, şi cu o reţea de devalizat banii publici, ne readuce în memorie scandalul „Regina”.
S-a insistat, în urmă cu câteva luni, că dl Blejnar ar fi „Regina”, capo di tutti capi al restituirilor ilegale de TVA şi al vămuirii sistemului de taxe al statului. Încă de atunci, mi-am permis să arăt că substantivul regină este, în limba română, de genul feminin, iar dl Sorin Blejnar este bărbat. Dincolo de gramatică, era evident de la bun început, pentru cine avea ochi de văzut, că anvergura politică a fostului şef al ANAF nu era atât de mare, încât să îi permită să ocupe această poziţie, de „Regină” a delapidării banilor publici.
Acum, lucrurile sunt şi mai clare. De vreme ce banii erau scoşi peste graniţă, este limpede că măcar unul dintre cele două mari servicii de informaţii ale României avea măcar un sfert de informaţie despre această chestiune. Pentru că banii nu erau scoşi în valize, ci prin conturi. Iar transferurile de sume mari se raportează, de către bănci, de când cu terorismul, într-un loc la care au acces nelimitat serviciile. La rândul lor, aceste servicii au un cap: pe Traian Băsescu, care de multe ori s-a lăudat că el le este „stăpânul” sau „jupânul”.
Prin urmare, dacă Blejnar ar fi fost „Regina” şi ar fi pus la cale totul de capul lui, în complicitate cu oameni din afara sistemului, e greu de crezut că Băsescu l-ar fi lăsat liber, având, cum spuneam, informaţiile pe masă. E mai plauzibil că Blejnar a fost un simplu subsidiar, un executant, în slujba adevăratei „Regine”. De la care un procent însemnat din banii delapidaţi se întorcea la partidul care îl numise pe dl Blejnar.
Care „Regină” e, cum spuneam, o doamnă. Una, putem presupune, destul de apropiată de Băsescu, de vreme ce nici ea nu a fost sacrificată de dragul anti-corupţiei Monicăi Macovei.
Cum îi spunea, cu ani în urmă, neuitatul profesor Traian Tomescu lui Miron Cozma, se strânge laţul.

Reclame

Un cadou otrăvit? Nicidecum!

28 aprilie 2012

Nici nu fusese bine desemnat Victor Ponta ca purtător al mandatului de premier, că unii analişti s-au repezit să descoasă firele subterane care s-ar afla în spatele acestei decizii, oarecum neaşteptate, spuneau ei, a lui Traian Băsescu.
S-a avansat, astfel, ipoteza că desemnarea ar fi un cadou otrăvit, pe care şeful statului l-ar face Opoziţiei. Că, astfel, ar fi pus liderul PSD în faţa imposibilităţii de a face o majoritate guvernamentală (căci votul în Parlament a fost împotriva a ceva, nu pentru). Sau că, acceptând acum mandatul de premier, Victor Ponta şi-ar recunoaşte implicit politicianismul, căci a afirmat de multe ori, la unison cu ceilalţi colegi de Opoziţie, că îşi doreşte puterea prin alegeri. În sfârşit, că Băsescu şi PDL doresc să se prezinte la alegeri fără a avea atârnată de picior ghiuleaua guvernării.
Sunt ipoteze. Un fapt e cert: Băsescu nu prea putea face altceva. Pe cine să-l desemneze premier, acum, când delegaţia FMI e la Bucureşti? Pe un alt Lucian Croitoru, pe care să-l poarte degeaba prin Parlament până în toamnă? Iar, între timp, piaţa să se prăbuşească şi România să ajungă într-o situaţie ca a Greciei? Pe acelaşi inefabil Boc, pe Elena Udrea? Azi, când Spania a primit cel mai slab rating de ţară din UE (cu excepţia Greciei)? Cât putea fi de iresponsabil, ca să nu ia act de o evidenţă, cum este existenţa unei forţe politice puternice, USL, capabilă să preia frânele guvernării?
Eu cred că nu trebuie să ne îngrijorăm. Chiar dacă nu avem motive să sărim într-un picior de bucurie, căci preluăm o guvernare extrem de dificilă şi o economie vlăguită de resurse, trebuie să privim realist şi lucid situaţia. E de salutat şi că, în aceste condiţii, liderul PSD nu s-a dat în lături, respingând mandatul înainte de a încerca să formeze guvernul, iar Băsescu a ascultat de glasul raţiunii (şi al Constituţiei) şi nu a mai păcălit ţara, cum a făcut-o de atâtea ori.

O gaură neagră a bugetului public: Televiziunea Română

13 aprilie 2012

Potrivit Raportului de activitate depus la Parlament de Societatea Română de Televiziune, aceasta a înregistrat, anul trecut, pierderi de 160,8 milioane de lei. Adică vreo 35 de milioane de euro.
Suma, în sine, este uriaşă. Şi este inacceptabilă, dată fiind situaţia generală de austeritate din România. CFR închide linii şi disponibilizează mii de oameni, iar şmecherii din TVR găuresc, senini, bugetul statului. Şi când te gândeşti că actualul preşedinte al TVR, dl Alexandru Lăzescu, a fost instalat ca „tehnocrat”, neutru politic şi specialist în redresări financiare… Dacă aşa arată redresarea, oare cum o arăta falimentul?
Reţinem şi un alt aspect. În anii 2003 şi 2004, TVR înregistrase, pentru prima dată după 1989, profituri, încheind anii fiscali cu excedente. Nu-mi mai amintesc cifrele, dar nu cifrele sunt importante. Important e că Băsescu nu l-a mai vrut preşedinte pe Valentin Nicolau, care nu răspundea la comenzi, şi, deşi mandatul acestuia nu se încheiase, a aranjat cu coaliţia de atunci ca, în Parlament, Raportul de activitate al TVR să fie respins. Deşi consemna atât o substanţială revenire a audienţelor – postul public concura atunci la aproape toate capitolele cu cele private -, cât şi, cum am spus, profituri. În condiţiile în care, tot în 2003-2004, TVR făcuse şi primele investiţii de după ’90.
Au urmat 7 ani în care TVR a produs exclusiv pierderi, care, însumate, depăşesc 100 de milioane de euro, iar audienţele s-au prăbuşit până la nivelul posturilor de nişă. În toţi aceşti ani, acelaşi Parlament care pedepsise performanţa a validat fără crâcnire incompetenţa şi risipa banului public. O va face şi acum, cu siguranţă: Puterea are nevoie de TVR, ca să mai poată manipula cetăţenii înainte de alegeri.
Întrebarea mea e firească: cine va plăti gaura din buget? Băsescu, sau tot noi, fraierii văduviţi de o televiziune publică?

O nouă plecare în cinci secunde

12 aprilie 2012

Nu a durat foarte mult până când opinia publică s-a convins că „oferta” lui Băsescu de a demisiona, în schimbul participării Opoziţiei la revizuirea Constituţiei, a fost o simplă pocnitoare, din ciclul „Plec în cinci secunde”. Şi că, în consecinţă, cu toate văicărelile şi oftaturile Puterii, dl Victor Ponta nu putea face altceva cu scrisoarea (încă) preşedintelui, decât să o rupă şi să o arunce la coş, ca pe un lucru nefolositor ce era.
În cursul zilei de luni, demisionarul de la Cotroceni s-a şi grăbit să promulge o nouă lege, promovată de Putere, prin care destituirea preşedintelui de către populaţie, prin referendum, este valabilă doar cu votul a 50% dintre cetăţenii înscrişi în listele electorale. O măsură menită, în intenţie, să-l protejeze pe Băsescu de eventualitatea unei destituiri şi să-i ofere o nouă armă neconstituţională, în lupta sa împotriva Opoziţiei.
Neconstituţinală, deoarece nu este normal ca şeful statului să poată fi demis numai prin votul a 50% din populaţia cu drept de vot, în timp ce el poate fi, totuşi, ales, prin votul a numai 50% dintre cei prezenţi în turul al II-lea. Cum a şi fost ales (nu mai discutăm în ce condiţii) Băsescu. Care nu a fost votat ca preşedinte, în chip efectiv, decât de circa 26-27% din cetăţenii cu drept de vot.
N-am nici o îndoială că somnolenţii de la Curtea Constituţională n-au o problemă cu asta, deşi sunt plătiţi să vegheze la echilibrul constituţional al puterilor. Nu-i deranjează că, printr-un dublu standard legislativ, preşedintele, deja identificat de români drept cel mai puternic om în stat – ceea ce nu e prevăzut în Constituţie – devine şi mai puternic.
Problema lui Băsescu e, însă, alta: o majoritate parlamentară nu are nevoie să destituie preşedintele, ca să îl împiedice să falsifice voinţa electoratului român. Îl poate suspenda la nesfârşit, Legea fundamentală neprevăzând o limită a suspendărilor. Iar, în timpul suspendărilor, legea pe care tocmai Băsescu a promulgat-o poate fi abrogată şi înlocuită cu cea firească, prin care poporul să poată scăpa de preşedinte exact în aceleaşi condiţii în care l-a ales.