Archive for the ‘General’ Category

O filă din istoria cleptocraţiei române

8 august 2012

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acea frumoasă zăbavă, care e cititul cărţilor (cum spunea, cu mai bine de trei secole în urmă, Miron Costin), cleptocraţia română este o afacere recentă. În realitate, cleptocraţia este o poveste veche la români. Nu începe chiar cu dacii şi romanii, nici cu Ştefan cel Mare, dar de la regimul fanariot încoace ea există cu siguranţă şi se manifestă cu mai multă sau mai puţină vehemenţă, în funcţie de slăbiciunea organismului social.

Ion Ghica, în faimoasele sale scrisori către Vasile Alecsandri, ne relatează unul dintre momentele exponenţiale ale cleptocraţiei istorice la români. Întâmplarea se petrece în timpul domniei lui Vodă Caragea, el însuşi un strălucit prăduitor al avuţiei naţiunii, pe care a şi reuşit să o scoată din ţară, fugind cu tot cu familie la Pisa, după ce-i păcălise pe turci şi stătuse pe scaunul de la Bucureşti 6 ani, în loc de 3, cât promisese. După unele semne istorice, data probabilă a întâmplării este 1816, cu doi ani înainte ca Vodă Caragea să plece pe furiş, cu o avere imensă, trecând munţii pe la Braşov, străbătând Transilvania şi ajungând în Italia.

Deocamdată, însă, el se află, în 1816, pe scaun la Bucureşti şi, dornic să strângă cât mai mult el însuşi, este foarte atent la ce, cât şi cum fură ceilalţi boieri, cei mai mulţi, fanarioţi ca şi el, puşi pe îmbogăţire rapidă. În această situaţie încordată, în care turcii se uită deja chiorâş la cel care-şi depăşise mandatul încredinţat la Stambul, Caragea află că un boier oarecare, de starea a doua, însărcinat cu strângerea anumitor biruri, păcăleşte vistieria, declarând mai puţine venituri decât cele pe care le încasează şi îşi însuşeşte diferenţa dintre cât ia şi cât varsă în puşculiţa domnească. Pe vremea aia nu exista nici DNA, nici vreun serviciu de transmisiuni speciale, însă Vodă ştia, totuşi, cu precizie ce şi cât fura respectivul.

Motiv pentru care, „democrat” şi „liberal” de felul său, mare apărător al independenţei justiţiei, Caragea s-a supus legilor ţării şi, fiind vorba de un boier şi de un demnitar, nu l-a dat pe mâna agiei (adică a poliţiei), ci l-a chemat în faţa Divanului domnesc, să fie audiat de egalii săi. S-a îmbrăcat frumos Vodă în straie de sărbătoare, şi-a pus pe cap cuca (semnul atotputerniciei asupra supuşilor valahi), şi-a luat buzduganul (şi el, un însemn al autorităţii domneşti) şi, în faţa tuturor boierilor din Divan, l-a întrebat pe nefericitul delapidator: „De ce furi, mă?”.

Ghica, luat cu farmecul povestirii, nu menţionează dacă domnitorul, care stăpânea la fel de bine româna şi greaca, i s-a adresat împricinatului (inculpatului, ar spune, cu spume de fericire la gură, un politician al cărui orizont metafizic e puşcăria) în valahă sau în limba urmaşilor lui Homer. În schimb, e cert că delapidatorul, cu acel simţ al oportunităţii specific cleptocraţilor de vocaţie, i-a răspuns cleptocratului suprem în greacă: „Fur (şi a arătat spre sine), furi (şi a arătat spre Caragea), fură (şi a făcut un semn circular, deasupra boierilor din Divan)!”. Vă scutesc de plăcerea de a descifra limba şi alfabetul grec, pe care le puteţi găsi în textul lui Ion Ghica, eu mă mulţumesc să reproduc vorbele personajului în română noastră de zi cu zi.

Până acum, nimic deosebit faţă de timpurile noastre. Şi azi, cei care fură n-au nici un fel de jenă în a se înfăţişa opiniei publice ca neprihăniţi îngeri (sau mari absorbante, dezvoltatori de borduri, specialişti în păduri şi ocoluri silvice etc.). Însă, în vremurile noastre, fără îndoială moderne, soarta acestora e decisă de cel care stăpâneşte Parchetul. Dacă Parchetul e condus chiar de Parchet (până acum, de când există instituţia, încă nu s-a întâmplat, dar nu ne-am pierdut speranţa), nefericitul delapidator poate spera să dea ochii cu justiţia. Dacă, însă, Ministerul Public (vorba vine!) e condus din altă parte – dintr-o curte, cum s-a întâmplat nu demult –, cleptocratul modern scapă, contra unei cotizaţii plătibile, să zicem, într-un cont din Monte Carlo.

Vodă Caragea însă nu era dedat cu procedurile modernităţii! Motiv pentru care, auzind modul îndrăzneţ şi onest, în fond, în care respectivul boier s-a apărat de acuzaţia de furt din banii publici, l-a îmbrăcat în caftan şi l-a făcut boier mare!

Trebuie să recunoaştem că, şi în materie de cleptocraţie, am involuat teribil faţă de strămoşii noştri.

Reclame

O scrisoare catre Domnii Judecatori Augustin Zegrean si Acsinte Gaspar

2 august 2012

Am primit de la Domnul Profesor Mircea Petrescu urmatoarea scrisoare:

 

Domnilor judecători Augustin Zegrean și Acsinte Gaspar,
Curtea Constituțională a României

Stimați domni judecători,
Mă numesc Mircea Petrescu, cetățean al României. De la început, îmi cer scuze pentru faptul că vă deranjez. Doresc numai să vă înfățișez câteva elemente care, poate, vor ajuta în studiul dificilelor probleme cu care vă confruntați.
În anii 1993 – 1997 am fost președinte al Comisiei Naționale de Informatică a României. Această Comisie era un organism de specialitate al administrației publice centrale a țării, subordonat direct Guvernului. În această calitate, am participat direct la dezvoltarea și punerea în lucru a primei forme a Sistemului Național Informatic pentru Evidența Populației (SNIEP). Este interesant de reamintit faptul că numita Comisie a fost înființată prin Decretul nr. 105/08-02-1990, iar realizarea SNIEP a fost stabilită prin Hotărârea de Guvern nr. 548 din 17 mai 1990 (anexa). Așa cum se vede, Comisiei Naționale de Informatică i se atribuia, la acea vreme, un rol deosebit în realizarea sistemului informatic de evidență a populației. Evident, un rol foarte important revenea Ministerului de Interne și organelor sale. Bazele tehnice și funcționale ale SNIEP au fost construite la Întreprinderea de calculatoare electronice (fosta ICE FELIX), unde specialiștii români, inclusiv unii aparținând Ministerului de Interne, cu asistență din străinătate, au început realizarea efectivă a bazelor de date corespunzătoare, utilizând informațiile deja existente în sistemul anterior de evidență. A urmat o perioadă în care sistemul s-a dezvoltat destul de repede, în acest proces rolul principal revenind treptat organelor centrale și teritoriale ale Ministerului de Interne, care a preluat o bună parte din specialiștii care activaseră până atunci în fostele Centre Teritoriale de Calcul ale României. Relev eforturile însemnate depuse de participanții la acest proces, atât ale specialiștilor în informatică, precum și ale colegilor din organelle Ministerului de Interne. Aceste eforturi au condus la nivelul superior la care se găsește SNIEP în prezent.
Intervenția mea de acum nu are un caracter partizan. Eu caut să înțeleg tot ceea ce mă înconjoară ca cetățen al țării mele. În plus, ca inginer știu destul de bine că sisteme tehnice, inclusiv sisteme de baze de date de amploarea considerabilă a SNIEP, nu pot să fie construite și întreținute fără unele erori. Problema este ca aceste erori să fie cu adevărat minime, practic neglijabile, mai ales atunci când prezența lor poate avea efecte asupra proceselor sociale. În acesată ordine de idei, îmi permit să vă rețin atenția cu un exemplu, din experiența personală a mea și a familiei mele.
În anul 1965, când s-au distribuit cupoanele nominative de privatizare, pe adresa familiei mele (București, str. Dr. Dimitrie Brândză nr 12, ap. 2), a fost emis un cupon pe numele ,,Mavruber Edit”. Persoana menționată nu era însă cunoscută de noi și de nimeni din vecinii din imobilul nostru sau din apropiere. După cum se știe, cupoanele fuseseră emise și eliberate folosind informațiile provenind din evidența populației. Întrebând colegii din Direcția Evidenței Populației dacă este posibil ca aceasta să conțină persoane inexistente fizic, am primit un răspuns negativ. În această situație, am rugat colegii de la Întreprinderea de Calculatoare Electronice să efectueze o verificare. Spre surprinderea mea, mi s-a spus că, în adevăr, la adresa familiei noastre, în apartamentul în care trăim, figura persoana Mavruber Edit (după mai mult timp, un vecin a găsit o veche carte de imobil din care rezulta că Mavruber Edit locuise aici pe la începutul anilor ‘50…). Nu am aflat niciodată ce s-a întâmplat ulterior cu ea.
Au trecut anii. Între timp, Mavruber Edit apărea în listele electorale, primea …felicitări de la primăria sectorului 6 etc. Am încercat în mai multe rânduri să informez primăria, dar fără efecte. În urmă cu câțiva ani am avut posibilitatea să prezint situația chiar la nivelul conducerii Direcției Pentru Evidența Populației, arătând, ca o ultimă dovadă, o felicitare primită de la primăria de sector pe numele Mavruber Edit. Cu acel prilej, am aflat că la adresa noastră mai figurau încă două persoane, care însă decedaseră de câțiva ani. De această dată, demersul meu a avut efect, deoarece ni s-a transmis că Mavruber Edit fusese scoasă din evidență. Înțeleg bine că în măsură mare disfuncționalități de acest tip apar ca urmare a lipsei de comunicare, numeroase informații nefiind transmise la timp (sau rămânând uneori netransmise de loc) către organismele de evidență a populației, de către serviciile de stare civilă su de la cele de control al tecerii frontierelor.
Ultima mare surpriză am avut-o în ziua de 29 iulie 2012. Atunci când ne-am prezentat la Referendumul național, la secția de votare cu nr. 1195 din București, am constatat că pe lista electorală figura… Mavruber Edit. Îmi este jenă să comentez prea mult. Dar ca cetățean al țării mele mă neliniștește profund ce se întâmplă în unele părți ale administrației publice din România.
Regret că v-am răpit timpul cu un mesaj poate prea lung. Aș rămâne recunoscător dacă voi primi un răspuns. Cu respect și cu cele mai bune gânduri,
Prof. Mircea Petrescu.

P.S. Mi-am permis ca pe lângă domnul președinte Zegrean, să trimit mesajul și domnului judecător
Gaspar, în virtutea unei cunoștințe mai vechi. Mircea Petrescu.

ANEXĂ
HOTĂRÂRE nr.548 din 1990
privind realizarea sistemului informatic national pentru evidenta populatiei
________________________________________
Act: Hotărâre nr.548 din 17-mai-1990
Emitent: Guvern
Publicat în: M.Of. nr.74 din 18-mai-1990
În vigoare: din 18-mai-1990
________________________________________
Guvernul Romaniei hotaraste:

Art. 1
Se aproba realizarea unui sistem informatic unitar pentru evidenta populatiei in judete si municipiul Bucuresti, conform anexei.
Art. 2
Ministerul Economiei Nationale, Ministerul Finantelor si Comisia Nationala de Informatica vor asigura fondurile necesare realizarii sistemului informatic unitar pentru evidenta populatiei.

PRIM-MINISTRU
PETRE ROMAN

ANEXA 1

1. Ministerul de Interne, prin Inspectoratul general al politiei si inspectoratele de politie judetene si al municipiului Bucuresti, va furniza datele in vederea implementarii pe calculator a evidentei populatiei, precum si pentru tinerea in actualitate a sistemului informatic.
2. Comisia Nationala de Informatica va realiza, prin centrele teritoriale de calcul electronic, banca de date a populatiei in regim de teletransmisie si teleprelucrare a informatiilor, asigurand accesul cadrelor de specialitate din Inspectoratul general al politiei si inspectoratele de politie judetene si al municipiului Bucuresti in vederea exploatarii si actualizarii acestor date.
Pentru activitatea de culegere si codificare, inregistrare pe suport magnetic, validare, corectare si inregistrare in banca de date a evidentei populatiei se acorda Comisiei Nationale de Informatica suma de 80 milioane lei, iar pentru costul formularelor folosite, 2 milioane lei.